Am să încerc astfel, să descriu în continuare "simptomele" acestor fenomene parapsihologice colective din zilele noastre din perspectiva mea personală care nu însumează decât o reprocesare a tuturor informaţiilor acumulate privind această chestiune. Mai simplu spus, încerc să nu combat nici o altă viziune sau credinţă prin formularea unei părerii proprii, "originală" ci să respect fiecare posibilitate. Ceea ce e surprinzător este potrivirea unor aspecte astfel încât lucruri aparent opozante, sunt în mare legătură şi se combină foarte uşor. Ştiu, e simplu...este amestecul de bine şi rău, este Ying şi Yang, însă cum înţelegem noi un astfel de concept când pentru noi conştiinţa ne cere "ori lae ori bălaie". Aşa am început să le dau tuturor dreptate empatizând cu motivaţiile acestora pentru diverse stări emoţionale, nivel de stres sau împlinire şi fericire.
Motivele de nefericire, pentru că ele sunt dominante în România oamenii se simt şi se plâng mai mult decât alte popoare din lumea a treia ca Sudan sau SriLanka.
De ce se întamplă aceste lucruri? De ce acum toată lumea se "agită" mai mult ca niciodată?
Consider aşadar, această încercare de transformare a conştiinţei parcă vine cumva din afara fiinţei noastre, însă la a căror provocări ne conduce către dezbateri interioare mai intense ca in alte perioade (aici perioada extinzâdu-se de la luni şi ani până la secole si chiar milenii). Aceste dezbateri sunt duse în fiecare dintre noi, însă pe nivele de evoluţie diferită a conştiinţei. Ceea ce este foarte straniu, după părerea mea se regăseşte în producerea unei singure informaţii sau idei de către mai multe persoane simultan, fară ca aceştia să se cunoască măcar. Această memorie colectivă este puternic infuenţată de Conştiinţa colectivă, adică nu doar că vedem cu toţi acelaşi lucru dar transformăm împreună această memorie sau conştiinţă mult dezbătută în aceste vremuri new-age care se pare că funcţionează deja ca un organism. Ceea ce vreau să spun aici este că daca toţi vedem şi gândim un lucru, s-ar putea să reconsiderăm multe din legile şi regulile după care ne-am ghidat atâta amar de vreme. E ca şi cum să presupunem prin absurd, că toată lumea foloseşte tricicletele în loc de biciclete, iar tu simţi că ai putea să mergi mai uşor şi mai repede pe două roţi, însă într-o lume de triciclete nu ai curajul să propui aşa ceva, ştiind probabil că-ţi vor râde în nas şi te vor trimite la circ. Să nu uităm că de frică omul şi-a ars pe rug primul seamăn care a afirmat ca planeta e rotundă. Acum rugul nostru este indiferenţa. Astăzi mai greu ne entuziasmăm dacă aflăm ceea ce e necesar evoluţii noastre, însă ce e nou nu aduce un confort sigur şi palpabil traiului existent. Ne e teamă de ce e nou. Încercăm să ucidem ceea ce nu înţelegem. Cu alte cuvinte suntem receptivi la ceea ce înseamnă progres numai când ni se pun în braţe obiecte noi şi nu idei noi. Exemplul cu bicicleta într-o lume de triciclete este aparent nepotrivit însă doream să fac o comparaţie pentru o formă pionierat în condiţii vitrege. Lumea noastră refuză bicicleta, nu ştiu să meargă şi nici n-au timp penru asta, dar aproape toţi sau din ce în ce mai mulţi, oamenii visează separat... că pedalează pe două roţi, liberi şi mai mult: împreuna. Cu toţii simt asta, dar mai ales nu sunt singuri...se văd unii cu ceilalţi!... Se aud! Dar numai până se trezesc. Frica de ridicol, de nou şi de ceea ce nu înţelegem ne provoacă sa încercăm sa eliminăm acel factor deranjant. Adică mai bine găsim o bicicletă care merge singură şi este la modă. Nouă nu ne place ceva ce nu înţelegem. Noi nu vrem să se schimbe ceva acolo sus, la noi mă refer, la cap! .... însă dacă nu o facem noi... cineva va pregăti aceste schimbării necesare pentru noi... pentru ca nu sunt pedepse divine, ganduri apocaliptice ci doar simple necesitatii pe care noi le-am produs. Planeta doar se scutură un pic, oamenii nu vor pieri, însă valoarea însemna în mod cert altceva.
Forma Gândului produce tot ceea ce noi considerăm chiar şi material. Ascultaţi-vă spiritul şi veţi vedea că e bine să generăm gânduri "de calitate", căci nu eşti doar ceea ce mănânci sau bei ci mai ales ceea ce gandeşti. Un om suparat cronic spunea într-un moment de francheţe: "Abia mă suport pe mine, dăramite sa-i mai suport şi pe ceilalţi". Altă cunoştinţă îmi spune: "Dom'le, suntem prea mulţi să ne mai suportăm". Inacceptanţa asta pentru oamenii reflectă neîmplinirea interioară a acestor oamenii care au o problemă cu ei. Eu consider ca fiecare simte ceva din activitatea aceea colectivă, însă nu toţi "răspund" cum ar fi bine pentru ei. Ceea ce fac ei energetic contribuind metafizic în această minte-conştiinţă colectivă este să se blocheze din cauza inacceptanţei unei alte dimensiuni, sau a unui alt nivel de conştiinţă unde ocupă "spaţiu" indiferent dacă realizează sau nu. Ideal ar fi să nu poluăm astfel şi acea minte globală, aşa ne poluăm planeta, societatea, progeniturile etc. Cu cât ne iubim pe noi, cu atât mai mult vom primi şi vom putea da. Nu trebuie să vă abţineţi de la stres prin impunerea unei stării "zen" care oricum este un concept caricatura deja în lumea noastră ignorantă. Gasiţi-vă un pic... staţi cu voi la masa un pic...şi vin şi eu. Avem atâtea lucruri bune de făcut.. să ne ţinem aproape.. să nu ne simţim singuri şi să ştim că noi suntem ceea ce ni se întâmplă. Dacă ţi-ai văzut viaţa şi întâmplările acesteia ca într-un film (căci trebuie să recunoaştem şabloanele lumii contemporane), iar daca filmul al cârei protagonist eşti e un film bun eşti fericit, dar nu înseamnă că filmul va fi despre un om fericit şi atât. Dacă vei considera că eşti un film slab...scoate ce-i mai bun din el. Şi da, de la caracter şi scenariu, la cameramani, decoruri, producţie, dar mai ales regie sunt la dispoziţia ta!
...ne întâlnim pe aici, pe acolo...revenim pretutindeni ;) sperăm mai luminoşi nu luminaţi neapărat. pe urma devine din ce în ce mai uşor.. credeţi-mă!
dumnezeu sa ne aibă în pază oriunde am fi!
