Pentru cei care ştiu totul... şi nimic în plus!

Am realizat că aceia care nu prea cunosc mai nimic în afara a ceea ce ochilor lor văd ( în jurul lor, la televizor, sau cât i-or mai duce "libera" lor minte pe Internet), înţeleg instantaneu tot ce primesc ca informaţie nouă, aceştia formandu-şi o opinie extrem de completă şi din ce în ce mai categorică în mai puţin de un minut. Au tendinţa, însă, de a ucide imediat ceea ce nu înţeleg.
Aceştia se recunosc destul de uşor cu cei ce le seamănă şi pot deveni foarte rapid comunicativi chiar dacă nu le stă în fire, atâta vreme cât împărtăşesc frica de nou şi înclinaţia spre judecată a celorlalţi. Ei bine, numitorul comun al acestei tipologii de oamenii "înverşunaţi", pentru care am analizat cazurile recent întâlnite, (cu un răgaz de cel puţin 72 de ore... şi îmi permit încă să-mi reconsider părerea faţă de subiect) este următorul: de regulă, indivizii aceştia nu au citit nimic în viaţa lor,  sau nu mai mult de 3 cărţi, iar dacă întamplător au citit peste 10-20 de cărţi este foarte probabil să fi fost toate scrise de acelaşi autor.Astfel, doresc să (le) remarc ceea ce Lazarev spunea (într-o carte numită "Diagnosticarea Karmei - vol II" :) ) cum că unii oamenii ascultă acelaşi lucru de o mie de ori, descoperind mereu câte ceva nou, în timp ce alţii ascultă un lucru nou doar ca să-şi confirme ceea ce ştiau deja. Siguranţă şi eficienţă, vor spune unii. 
Firca de credinţă, şi de perspectivă, spun eu,... care vine dintr-o mare frică de instabilitate.
Ei bine dragilor, stabilitatea nu va permite niciodată evoluţiei să se înfăptuiască.
Transformarea nu este un lucru rău, ci dimpotrivă. Oamenii care se schimbă, sau îşi doresc să se schimbe, reprezintă salvarea lumii acesteia ce trage să rămână rea şi mizerabilă. Oamenii care rămân cu zecile de ani la fel,... nu prea înţeleg nimic din viaţa dăruită lor. Frica de instabilitate condamnă la o viaţă lentă-letală. Speranţa nu are loc acolo; credinţa nici atât..., doar aşteptarea morţii veşnice cu nădragii-n vine. Ei bine, unii "nebuni" vor mai mult. Doresc să creadă şi sunt liberi să creadă! ei bine, pentru asta ei vor îndura mereu. Vor avea rezistenţă, asuprire, prigoană. Aceşti oamenii ce caută mereu şi se transformă, şi care cred în viaţă după moarte, sunt văzuţi ca duşmani, înşelători sau agitatori pentru că ameninţă stabilitatea omului fricos şi informaţia fixă din mintea acestuia, încropită pe frustări, complexe şi traume (omul inteligent sau maimuţa cu frică de moarte). 
 Nu există mai mari prizonieri ai minţii decât cei ce se consideră cu adevărat liberi, iar cei ce prizonieri fiind, cu străduinţă luptă pentru cele ce ochii nu văd şi liberi vor fi aceştia chiar şi întru moarte şi vii vor fi inimile lor în veci. 
Viaţa noastră nu este un obiect ce necesită grijă fizică şi intelectuală, ci o străduinţă sufletească şi spirituală cu năzuinţă către ceva mai mult decât ceea ce simţim, vedem sau gândim. De ce avea dreptate Petre Ţuţea, spunând: "Gloria este o plantă care înfloreşte târziu pe morminte"? Oare nu pentru prigoana celor care nu înţeleg şi hulesc şi schingiuiesc fără minte pe cei ce vor să fie mai mult şi nu mai mare? Oricum, frumos trebuie să fie şi mare dar de la Dumnezeu, să fi prigonit pentru Adevăr şi libertatea sufletului tău.

Doamne ajută

Cum numărul fiarei ne este cu nesimţire impus-implantat

Ascultaţi vocea noii generaţii. Ascultaţi fără să mai comentaţi... Noi toţi, cei care nu mai suntem copii suntem vinovaţi de ceea ce ni se întâmplă. Un copil care ne arată ce suntem şi ce putem face fără dorinţa de a ne demonstra ceva personal. Copiii de diamant, cei care s-au născut pentru a ne învăţa, nu pentru ca noi să-i învăţăm. Binecuvântaţi sunt copiii înainte de toţi oamenii... să-i ascultăm, să învăţăm, să ne asumăm şi să acţionăm. Doamne ajută!

Din categoria "Cum acţionăm... în continuare"

Iată cum, dacă ascultăm şi ne ţinem în frâu proprii noştrii Smeagel-ii, şi dacă în ciuda simplităţii sau "extravaganţelor" psihice, ca să le numesc aşa a islandezilor din acest documentar, noi îi lăsăm pe toţi să spună ce au de zis... vom constata foarte rapid, că e mai multă activitate pe acest pământ, deât ne-am fi imaginat. Cu excepţia celor ce cunosc opera lui Tolkien.
Aşadar, vizionare plăcută, dragii mei...alături doar de îngeri, oameni şi elfi.

One Human Touch...

De ce pentru un serveţel care rezistă doar câtorva atingeri umane este necesar un ingredient atât de preţios şi indispensabil pentru viaţa noastră, adică virgin pulp? Altfel spus, copaci sănătoşi tăiaţi şi mărunţiţi ca standardul impus de concurenţă şi strategii de marketing să nu fie încălcat. Mereu mai mult, la acelaşi preţ... ba mai ieftin decât alţii. De unde? De la cea care ne dă...ÎncĂ!
Nu lăsaţi pe nimeni să taie copacii (asta nu înseamnă că nici pe cei care toaletează arborii, deci care îi apară şi îngrijesc astfel); Plantaţi chiar voi un copac...oriunde, cel puţin unul. Îmbraţişaţi un copac şi veţi simţi o puternică senzaţie, dincolo de amintiri din copilărie când s-a mai întâmplat să mai cuprindeţi un copac cu braţele. Această senzaţia vă va surprinde cu forţa sa prezentă, reală, vie. E bine să vă bucuraţi de această energie..., e bine să fiţi recunoscători şi să-i mulţumiţi, iar dacă aveţi şi puţină apă să-i oferiţi copacului de la care v-aţi încărcat, schimbul este şi mai echilibrat şi benefic.
Vă urez doar să vă daţi seama cui trebuie să mulţumiţi pentru că respirăm... viaţă, nu-i aşa?
Şi uite că poţi chiar şi locui într-un copac. :)

Şi nu cumpăraţi produse Kleenex! Cei care cot-la-cot cu Xerox şi mulţi alţii au tăiat peste 30 ani din pădurile seculare ale planetei în special Padurea Amazoniană unde s-a speculat sau/şi controlat condiţiile de corupţie a unei ţări sărace unde tezaurul natural al omenirii s-a aflat la discreţia jefuitorilor.

Din categoria "Cum acţionăm"

Păi uite discutam şi notam că:

Dacă Dumnezeu este în fiecare dintre noi, necuviincios fiind cu semenii tăi, necuviincios eşti cu semenii tăi. Dragostea faţă de ceilalţi, reprezintă aprecierea libertăţii propriei noastre dezvoltării primită din parte Lui. În momentul în care realizăm că dacă El ar fi făcut totul "perfect" noi am fi fost lipsiţi de liberul arbitru... care ne-a adus în situaţia în care ne aflăm, ... însă din pura noastră voinţă. Să ne asumăm astfel "produsele" conştiinţei libere şi să acceptăm, iar dacă ceva poate fi făcut ceva mai bine (măcar în gand) în loc să ne exprimăm nemulţumirea faţă de ceva, sau cineva (!) , să facem şi să tăcem ca să se întâmple. Iar de va fi să vorbim, cu grijă să ne "incantăm" gandurile, pentru ca Dumnezeu să audă că noi ştim şi credem ăn mai mult decât putem arăta...că simţim!
Să învăţăm de la Soare. El dă mereu... şi nimic nu cere.

Pentru Natura căreia bir i-am luat mereu...

Poţi dona..., mult spus, căci doar un gest este suficient. Donaţia constă în 2% din impozitul de venit pe care îl plăteşti statului. Aşadar fă doar efortul de a completa un formular care va asigura două procente din impozitul tău pentru o activitate nobilă.
Una din organizaţiile pe care le puteţi îndreptăţi cu acest procent este MaiMultVerde care în câteva rânduri, nu ca alţii sute de ore la televizor şi în presă, ne descriu câteva din realizările anului trecut. Puţin din punct de vedere literar, politic, oratoric însă de o deosebită însemnătate pentru natura a cărui aparţinem cu toţii, deci şi pentru noi.

"În 2008 am plantat 107.000 de puieți în pădurile defrișate, am strâns 94.000 de kg de gunoi care sufocau natura, am lansat centrul de închirieri de biciclete Cicloteque, am adunat alături de noi peste 8.000 de voluntari și am făcut campanii de educație și responsabilizare ecologică în școli și licee, fără să cheltuim un leu din bani publici."

Contribuie acum şi tu cu un... gest.
Un gest care în natură se poate transforma în viaţă, aer, natură.

http://www.maimultverde.ro/doilasuta

Intelectuali, artişti, preoţi, dascăli, oamenii de rând şi chiar copii , şi-au dat sema cu toţii, că ceva se întâmplă cu lumea din jurul lor. Cel de-al şaselea simţ le spune că ceva se petrece, iar întâmplarea aceasta îi frustrează, îi agită, îi panichează. Pe deasupra, toţi întâmpinăm aceleaşi probleme în explicarea acestor "simţiri" (pentru cei mistici), sau "fenomene ciudate" (pentru cei mai pragmatici). Aceasta shimbări psihologice radicale, influenţate de natura, magnetism, societate, progres, tehnologie etc. nu poate decât să creeze o serie de confuzii şi conflicte în societate forţând astfel şi repercusiuni din partea conducerilor, sistemelor, şi instituţiile ce apără stabilitatea.
Am să încerc astfel, să descriu în continuare "simptomele" acestor fenomene parapsihologice colective din zilele noastre din perspectiva mea personală care nu însumează decât o reprocesare a tuturor informaţiilor acumulate privind această chestiune. Mai simplu spus, încerc să nu combat nici o altă viziune sau credinţă prin formularea unei părerii proprii, "originală" ci să respect fiecare posibilitate. Ceea ce e surprinzător este potrivirea unor aspecte astfel încât lucruri aparent opozante, sunt în mare legătură şi se combină foarte uşor. Ştiu, e simplu...este amestecul de bine şi rău, este Ying şi Yang, însă cum înţelegem noi un astfel de concept când pentru noi conştiinţa ne cere "ori lae ori bălaie". Aşa am început să le dau tuturor dreptate empatizând cu motivaţiile acestora pentru diverse stări emoţionale, nivel de stres sau împlinire şi fericire.
Motivele de nefericire, pentru că ele sunt dominante în România oamenii se simt şi se plâng mai mult decât alte popoare din lumea a treia ca Sudan sau SriLanka.
De ce se întamplă aceste lucruri? De ce acum toată lumea se "agită" mai mult ca niciodată?
Consider aşadar, această încercare de transformare a conştiinţei parcă vine cumva din afara fiinţei noastre, însă la a căror provocări ne conduce către dezbateri interioare mai intense ca in alte perioade (aici perioada extinzâdu-se de la luni şi ani până la secole si chiar milenii). Aceste dezbateri sunt duse în fiecare dintre noi, însă pe nivele de evoluţie diferită a conştiinţei. Ceea ce este foarte straniu, după părerea mea se regăseşte în producerea unei singure informaţii sau idei de către mai multe persoane simultan, fară ca aceştia să se cunoască măcar. Această memorie colectivă este puternic infuenţată de Conştiinţa colectivă, adică nu doar că vedem cu toţi acelaşi lucru dar transformăm împreună această memorie sau conştiinţă mult dezbătută în aceste vremuri new-age care se pare că funcţionează deja ca un organism. Ceea ce vreau să spun aici este că daca toţi vedem şi gândim un lucru, s-ar putea să reconsiderăm multe din legile şi regulile după care ne-am ghidat atâta amar de vreme. E ca şi cum să presupunem prin absurd, că toată lumea foloseşte tricicletele în loc de biciclete, iar tu simţi că ai putea să mergi mai uşor şi mai repede pe două roţi, însă într-o lume de triciclete nu ai curajul să propui aşa ceva, ştiind probabil că-ţi vor râde în nas şi te vor trimite la circ. Să nu uităm că de frică omul şi-a ars pe rug primul seamăn care a afirmat ca planeta e rotundă. Acum rugul nostru este indiferenţa. Astăzi mai greu ne entuziasmăm dacă aflăm ceea ce e necesar evoluţii noastre, însă ce e nou nu aduce un confort sigur şi palpabil traiului existent. Ne e teamă de ce e nou. Încercăm să ucidem ceea ce nu înţelegem. Cu alte cuvinte suntem receptivi la ceea ce înseamnă progres numai când ni se pun în braţe obiecte noi şi nu idei noi. Exemplul cu bicicleta într-o lume de triciclete este aparent nepotrivit însă doream să fac o comparaţie pentru o formă pionierat în condiţii vitrege. Lumea noastră refuză bicicleta, nu ştiu să meargă şi nici n-au timp penru asta, dar aproape toţi sau din ce în ce mai mulţi, oamenii visează separat... că pedalează pe două roţi, liberi şi mai mult: împreuna. Cu toţii simt asta, dar mai ales nu sunt singuri...se văd unii cu ceilalţi!... Se aud! Dar numai până se trezesc. Frica de ridicol, de nou şi de ceea ce nu înţelegem ne provoacă sa încercăm sa eliminăm acel factor deranjant. Adică mai bine găsim o bicicletă care merge singură şi este la modă. Nouă nu ne place ceva ce nu înţelegem. Noi nu vrem să se schimbe ceva acolo sus, la noi mă refer, la cap! .... însă dacă nu o facem noi... cineva va pregăti aceste schimbării necesare pentru noi... pentru ca nu sunt pedepse divine, ganduri apocaliptice ci doar simple necesitatii pe care noi le-am produs. Planeta doar se scutură un pic, oamenii nu vor pieri, însă valoarea însemna în mod cert altceva.
Forma Gândului produce tot ceea ce noi considerăm chiar şi material. Ascultaţi-vă spiritul şi veţi vedea că e bine să generăm gânduri "de calitate", căci nu eşti doar ceea ce mănânci sau bei ci mai ales ceea ce gandeşti. Un om suparat cronic spunea într-un moment de francheţe: "Abia mă suport pe mine, dăramite sa-i mai suport şi pe ceilalţi". Altă cunoştinţă îmi spune: "Dom'le, suntem prea mulţi să ne mai suportăm". Inacceptanţa asta pentru oamenii reflectă neîmplinirea interioară a acestor oamenii care au o problemă cu ei. Eu consider ca fiecare simte ceva din activitatea aceea colectivă, însă nu toţi "răspund" cum ar fi bine pentru ei. Ceea ce fac ei energetic contribuind metafizic în această minte-conştiinţă colectivă este să se blocheze din cauza inacceptanţei unei alte dimensiuni, sau a unui alt nivel de conştiinţă unde ocupă "spaţiu" indiferent dacă realizează sau nu. Ideal ar fi să nu poluăm astfel şi acea minte globală, aşa ne poluăm planeta, societatea, progeniturile etc. Cu cât ne iubim pe noi, cu atât mai mult vom primi şi vom putea da. Nu trebuie să vă abţineţi de la stres prin impunerea unei stării "zen" care oricum este un concept caricatura deja în lumea noastră ignorantă. Gasiţi-vă un pic... staţi cu voi la masa un pic...şi vin şi eu. Avem atâtea lucruri bune de făcut.. să ne ţinem aproape.. să nu ne simţim singuri şi să ştim că noi suntem ceea ce ni se întâmplă. Dacă ţi-ai văzut viaţa şi întâmplările acesteia ca într-un film (căci trebuie să recunoaştem şabloanele lumii contemporane), iar daca filmul al cârei protagonist eşti e un film bun eşti fericit, dar nu înseamnă că filmul va fi despre un om fericit şi atât. Dacă vei considera că eşti un film slab...scoate ce-i mai bun din el. Şi da, de la caracter şi scenariu, la cameramani, decoruri, producţie, dar mai ales regie sunt la dispoziţia ta!

...ne întâlnim pe aici, pe acolo...revenim pretutindeni ;) sperăm mai luminoşi nu luminaţi neapărat. pe urma devine din ce în ce mai uşor.. credeţi-mă!
dumnezeu sa ne aibă în pază oriunde am fi!

Decodarea VIETII

Să sperăm că acest documentar nu se va pierde undeva in bazele de date ale minţii, unde să rămână ca o simplă informaţie-curiozitate. Vă îndemn, ca de fiecare dată când mai uitaţi să mai urmăriţi odată acest film. Dacă multe minciuni şi informaţii nocive s-au instalat perfid şi sistematic în mintea mea care se consideră conştientă şi selectivă, atunci la fel de sistematic mi-am administrat şi acest material. Cred că răul îl căutăm mereu în coarne, iar binele îl evaluăm sumar, superficial, hăhăit, aş putea spune. Nu vrem să auzim ce e bun de multe ori. Ei bine, eu în ritmul meu evolutiv mă tratez sistematic şi cu acest fel de informaţii, care doar bagate bine în cap vor dezvolta reflexe şi control asupra celor aflate. Vă doresc astfel înţelegere şi uşurinţă în aplicarea acestor taine extraordinare a creaţiei divine prin noi înşine. Acum mari oameni de ştiinţă recunosc credinţa mai presus de înţelegerea lor deterministă. "Crede şi nu cerceta" presupun că însemna să înţelegi şi să simţi ceea ce doreşti să împlineşti cu ajutorul credinţei. Dumnezeu din Voi să iasă la suprafaţă. Voi sunteţi Viaţa!

Al cui este spatiul verde din Bucuresti?

"Picnic pe asfalt" sau "Alungarea noastra din gradinile orasului"

Image from pbase.com

Semneaza petitia
Consider ca aceasta petitie vizeaza o anume constrangere din partea municipalitatii care tine mai mult de bun simt si respect fata de oamenii. Stiu ca pentru interesul statului si al imperiului profitului ar fi mai usor ca toti sa mergem cat mai "ordonat" spre "contributiile" noastre sociale, acelea care sustin profitul si dezvoltarea sistemului. Cat de liberali putem fi atunci, cand toate avantajele sunt doar de partea statului, noi fiind doar limitati si constransi sa folosim doar intereselor lui?
Sunt liberal insa nu cred ca macar un singur partid in lume sa poata implementeza un adevarat sistem liberal, pentru ca atunci sistemul care foloseste doar catorva s-ar prabusi, iar lumea intreaga ar fi libera, abundenta si fericita. Retineti ca resursele noastre tehnologice si traiul nostru sunt limitate de mecanismele de profit pe care cei care ne conduc le flosesc. Imi este dureros de conceput ca lupta cea mare se duce la nivelul asta in care "ne trezim" un pic cand chiar observam cat de stupide sunt limitele impuse si cum ataca acestea ceea ce reprezinta drepturi fundamentale ale omului si ale oricarei fiinte de pe Pamant.
Va doresc ochii pentru lumina care nu ese doar a lor.

Image from Stuck in Customs

Spiritul opiniei. Opinox este cel carcotas, cel suparat, pragmatic si realist (zice el). Opinorum este spiritul bunei pareri, a perceptiei si judecatii armonioase.
Opinox si Opinorum nu pot sa se certe caci ei vorbesc limbi diferite, insa isi spun parerea unul celuilalt. Batalia e a lor, victoria poate fi a noastra!
A se alege si culege cu atentie! A nu se crede neaparat ceea ce acestia debiteaza!
Recomandam insa, deschiderea catre oricare dintre posibilitatile expuse de ei sau chiar de catre altii, independent de convingerile tale pe care noi toti le vom primi ca venind de la altii, desigur...